Pastravaria Magesti (21-23 noiembrie)

E luni, ziua dedicata uceniciei, normal ca trebuie sa las totul pe dupa programul de lucru, am restante ingramadite una peste alta dar decid sa stau totusi si pe messenger, nu mai am timp nici sa socializez..vai si amar! Estera reuseste sa-mi captiveze atentia, dupa o scurta ponegrire a propriilor entitati, eu ma ponegream pe mine ei si ea se ponegrea pe ea insasi mie, deci ne-am inteles reciproc perfect pana am ajuns la punctul in care ni se terminase putzul, mai jos de atat nu am ajuns inca, mai este timp...asa ca luam o pauza si ne uitam de jos in sus. In sfarsit dupa luuuuuunga vreme in care nu ne-am mai vazut la fatza (desi tot ziceam noi) Estera propune sa ne intalnim in week-end, un intreg week-end! COOL! Accept provocarea, imi cersesc a doua zi de concediu din anul asta pt vineri, am cam transpirat in palme pana am primit raspunsul pozitiv, dar il am pana la urma.Yupee...Vineri la 6:30 dimineata sunt deja ajunsa in gara...luam trenul si ne coboram in Alesd, prima dupa Oradea (aveam inodieli ca exista). Acolo ne astepta Rebeca, sora Esterei...cu o Toyota Land Cruiser, ne aliniem toate trei pe cele 2 scaune din fata, si chiar inainte sa pomeneasca Rebeca, imi veneau prin cap deja secvente din filmul australian McLeoud's daughters (nu cred ca se scrie chiar asa numele, dar sunt pe aproape). Razbim cu impunatoarea Toyota prin hartoapele si satele locului, urcam pe un drum prin padure pana la Pastravaria Magesti, "ferma de pesti" cum ii spune Estera, superb loc! Patravaria e extraordinar de frumoasa, conditiile sunt cu mult peste asteptari, stam practic intr-o vila cu toate dotarile moderne (hi hi, gratis). In fata este helesteul in care se poate pescui contra unei taxe iar in spatele cabanei sunt bazinele pestilor. Bineinteles pe tren am avut ocazia sa distram 2 moldoveni veniti din Suedia unde zic ei locuiesc rusi, si femeile beau mai mult ca barbatii...nacaz mare pe ei pe tema asta...da si distractie mare pe ei pe tema ca noi mergem la "pesti".
Ploua de cand am coborat din tren, si continua sa toarne...il cunoastem pe MAX, neamtul care o ajuta pe Rebeca sa rezolve problema cu pestii care nu se adapteaza la zona, apa se pare ca contine un nivel mai ridicat de gaze si afecteaza negativ Cega si Sturionii, Pastravii n-au probleme...rolul celor 2 este sa masoare zilnic nivelul de gaze, oxygen din apa si temperatura si sa creeze conditiile optime de supravietuie. Foarte misto, ma gandesc eu, vor sta 2 saptamani aici apoi vor pleca la o alta pastravarie si apoi la alta si prin delegatii si prin tara si nu numai, si ce zona faina... Estera cu mine hotaram sa mergem putin prin ploaie in recunoastere, e friggg..am dormit doar 2 ore azi-noapte, intram in cabana la un moment dat si ma duc sa ma culc...dus am fost!! E noapte cand deschid ochii, cica mergem la Contele Dracula, imi suna cunoscut numele...aa, nu cumva suntem aproape de Suncuius aici? Sigur, e vorba de locul unde s-a tinut tabara de engleza anul trecut, super fain...vad si eu locul mult laudat! Mergem toti 4 cu Toyota (bineinteles), 8 km, ne ingramadim 4 oameni pe 2 scaune, Max sta cel mai bine, el e la volan. Wow, frumos hotelul Contele Dracula, dotat cu o sala imensa cu mese de biliard, piste de bowling si mese de ping-pong plus mese de football. Ne rotim la un ping-pong, dupa o ora mergem sa mancam...Rebeca face cinste astazi, ce sora misto are Estera! Max bea cam multa bere, conduce Rebeca inapoi, aceeasi ingramadeala si la intoarcere. Faina senzatia care ti-o da masina asta! Mai palavragim prin bucatarie in timp ce ne indopam cu ciocolata si mergem la somn in cele din urma. Mmm, ce bine am dormit!!! Sambata e soare, dar frigggg rau. Pestii au probleme, cel putin Cega alba ,majoritatea pestilor dau semne ca stau sa cedeze, li s-au inrosit sira spinarii si aripioarele, cica e grav! Ne amanam oleaca planul de plecat pe coline la colindat aiurea. In fine, dupa o vreme ne luam toti 4 si ne ducem...urcam dealurile, facem poze, de inamolim bine de tot, admiram muntii inzapeziti din zare, si pe aici e atat de frig incat bruma rezista in strat gros iar iarba e inghetata bocna. Coboram dupa cateva ore prin sat si dam de o batrana care se pare ca are un foc la ea, cu toate ca acum taie lemne in drum, si-l serveste pe disperatul de Max care se chinuie sa-si aprinda tigara inca de la primii pasi facuti afara din pastravarie. Despre viciile lui Max mai bine sa nu pomenim, o avem pe Rebeca pentru asta...:)) Batrana ne spune despre vestita pestera de la ei din sat, langa biserica. O luam pe indicatiile batranei si vedem biserica si garduletul de lemn din drumul spre biserica, dar unde e pestera?e doar o vale cu capitze de fan si un paraias aici, nici o stanca, nimic... coboram in pasune, dam intr-o ograda daca mergem mai departe, paraul mascat pe margini de arbusti parca intra in pamant sub dealul pe care sta casa asta cu ograda in care nu vrem sa intram. Ma apropii de parau printre arbusti si pomuletii crescuti de-a lungul lui si descopar vestita pestera, paraiasul intra intr-o borta sapata intr-un aparent bolovan de sub deal, la o privire launtrica bolovanul se poate numi stinca, caci paraul face cotul si continua sa se serpuiasca printr-un labirint pietros de stanca, cazand adanc intr-un putz sapat de el insusi si in care era cat pe ce sa ne ducem si noi...:). Facem poze si iesim...mergem pe un drum frumos de tara, la cabana. Povestim iarasi indopandu-ne cu ciocolata, cei 2 responsabili cu pestii isi fac teaba intre timp, Rebeca ne gateste ceva egalabil cu o portie de meniu de restaurant, una, alta, invatam un joc nou de carti specific cica cercurilor in care se invarte Max in Germania, si la somn ca va trebui sa ne sculam iar cu noaptea in cap dimineata pentru tren, am decis sa plecam dimineata ca cel de seara e prea tarziu.Dimineata zapadaaaaaaa...noaptea afara si alb pe jos, super fain drumul spre gara...de aici nu mai e de povestit. Am prins ploaie, soare, zapada si friggg desigur. Dar m-am relaxat bine! Mersi Esty de invitatie!
Cica Pastravaria apartinea unui afacerist renumit pe acolo, a murit acu vreo 2 ani si a ramas averea lui la sotie, mai tanara cu 20 de ani, am uitat cat costa inchiriatul cabanei pe zi dar e un loc super fain pentru petrecut Revelionul de exemplu. Pe luna e pe la 1000 de euro. E de vanzare locul...

Petris-Focus Oscet (Octombrie 24-26)

A venit si week-end-ul cu Evenimentul Focus Oscet, de care spuneam anterior ca-l luasem cu mine in Cheile Carasului( la figurat). Mi-am luat prima zi de concediu ca sa plec de vineri, n-am mai fost de ceva vreme buna cu trenul, e chiar fain! Scump si jegos, dar fain! Yoy ce obosit m-am intors, dar ce mai conteaza? e genul de oboseala pe care nu o regret. Nu scriu despre asta ca exista undeva un articol pe site-ul Oscet, in care insa n-am spus despre cei 2 catelusi care au ramas saracii singuri acolo dupa plecarea noastra, pe unul l-am botezat Focus iar pe celalalt Oscet. Au ramas in paza Domnului, cum le sade bine ! :))))

Cheile Carasului (octombrie)

Cheile Carasului!!!!
Again!!! and again, whenever it is to be... Ma gandeam duminica ce chef am sa evadez iarasi undeva, am cam fost plecata prin week-end-uri vara asta si acum aveam si de organizat o chestie la care nu am decat 2 saptamani la dispozitie, deci imi trebuie week-end-ul asta liber ca sa cuget la eveniment si sa ma si odihnesc, si pe langa asta ce mai conteaza ce chefuri am ca oricum nu am cu cine si cu ce ("unde" nu zic, ca se gaseste..:D). Asa ca luni incep sa ma duc la lucru ca in fiecare zi... si cum pierd eu vremea pe acolo peste saptamana ca de obicei, pe nimicuri importante, vine si propunerea ...Cheile Carasului toamna, genial! ma inviorez in scaunul plictisit pe care stau ca de obicei si-mi cheltui timpul, si-n care-mi fac dureri de spate, si scot un ranjet de placere holbandu-ma la ferestruica mica de pe monitorul plasma mancator de vitamine. Nu-mi trebuie detalii, abia astept...e vorba de week-end-ul asta, da, si pot cugeta si acolo, si pot sa ma bucur din nou de aceea inspiratie cu care Adam a numit necuvantatoarele, si pot sa ma abandonez liber, e opusul acestor 5 metri patrati care ma apasa cu o senzatie aproape insuportabila de sufocare. Nu cred ca e locul, job-ul de vina, cred ca am eu o "problema", pare a fi claustrofobie dupa simptome, cauze: spatiu stramt, preocupari inguste, timpul care-mi intra in nari ca un suvoi repede de apa care-ti ia respiratia, ce se chinuie sa se scurga in parametrii impusi de peretii duri ai acestei camere de 5 metri patrati.
N-are rost sa descriu week-end-ul, acum cand ma gandesc si incerc sa-mi aduc aminte traiesc senzatia pe care ti-o da suptul unei bomboane dulce si-n acelasi timp acrisoara, savuroasa si calmanta, concomitent cu imaginea vizuala a unui belsug de culori in care-ti vine sa te arunci, in credinta ca te prind moale, te invaluie si te acopera catifelat.
P.S.: Am vazut si al doilea liliac pe anul asta, in Pestera Cetatii II (cred ca e destul de fidel reprodusa denumirea),e prima oara cand intru in ea, e abuzata destul de rau, nu e spectaculoasa, dar avea un conte atarnat de pereti, singur in tot castelul...asta era din soi din ala uracios, era negru si fara par spre deosebire de cel din Pestera Buhui.

Parang

Lacul Vidra


Parang... yoy ce in urma sunt cu actualizarea evenimentelor...Parang a fost prin luna septembrie? da, credca la o saptamana dupa iesirea cu echipa de coordonare... Va trebui sa relatez din amintiri indepartate, si probabil tot ce-mi aduc aminte acum trebuie ca sunt cele mai puternice impresii si trairi legate de iesirea asta, restul s-or fi disipat in negura uitarii. Imi aduc aminte cand mi s-a propus ideea de a iesi , ce dor imi era de libertate si simplu. Prima data s-a propus Fagaras, distanta din Timisoara este prea mare pentru a merita strabatuta pentru un week-end, drumul ar lua din timpul care l-am putea petrece mai bine acolo, undeva, in aer liber si desfatare. Asa ca am cautat o locatie mai aproape, sa fie Lotrului, Candrel? Vine sfatul de a incerca Parangul, sunt mai spectaculosi si mai inalti, si pitoresti! Asa a ramas, numai ca s-a stricat vremea exact vineri, si prognoza anunta vreme nasoala pe week-end. As vrea sa mergem chiar si pe ploaie, doar ceata nu mi-ar conveni defel, nu ma stimuleaza un blind-date cu Parangul...sper ca nu va fi ceata! Intr-adevar ploua sambata dimineata, totusi noi ne strangem de plecare in parcarea Nova Tim; ne luam si ne ducem spre Petrosani. Pe drum nori peste tot, grosi, pufosi, fumurii, lacrimanzi...Urcam cat putem de sus din Petrosani cu masina, reusim sa urcam pe patru roti chiar mai sus decat punctul cel mai de jos al telescaunului, lasam la un moment dat masina si ne urcam la picior pe drum forestier innamolit, fara nici un plan dupa noi...Parangul invaluit in ceata (Nasol!), umezeala si ploaie...dar e caldut, imi dau jos aparatoarea de ploaie ca tot una mi-e ca transpir sau ma uda ploaia. Ma simt foarte bine, n-am fost niciodata in locurile astea dar parca ne stim de cand lumea, le respir, le cunosc cu piciorul, ma scald in umezeala lor si ele sunt blande cu mine, se supun si imi dau incredintarea ca sunt in cel mai potrivit loc in care as putea fi chiar in momentul acela, din toate lucrurile posibile pe care le-as putea face. Ma simt ca Adam in Paradis, inca o data, de fapt de fiecare data cand am ocazia sa evadez dintre betoane si complicatiuni, in Paradis pamantul nu-mi este osanda, isi da rodul neconditionat. Ploaie si ceata si la 1700 de metri, am trecut de ultimul punct cel mai de sus al telescaunului, am trecut si de Salvamont, dar nu trecem de cabana unui club sportiv aflata putin mai in deal, de fapt aceeasi lipsa de plan conchide sa punem cortul langa cabana clubului sportiv pe un teren cu fundatia pusa pentru niste casute, langa padure. E o.k. Dar ce facem acum? e ceata in continuare, s-a oprit putin ploaia dar e umezeala asta care intra in haine. Nu ma tenteaza deloc un traseu de-a baba oarba, stam nehotarati pe langa cort, la o vreme parca apare o oaza albastra in nori, ca un nasture purtat de niste ape involburate. Ma apuca brusc o stare de nestare, e inca ziua, deocamdata nu ploua, ceata aici la corturi exista, dar nu e chiar asa deasa, si e spartura asta minuscula albastra, trebuie sa ma misc de la corturi si sa fac o oricat de scurta plimbare prin Gradina, altfel o sa regret cand se asterne intunericul ca nu stiu ce e dincolo de cabana asta a clubului, ce e dincolo de dealul de dupa ea, cat de frate e codrul in zona asta...:D
Super, si restul lumii e interesata de o plimbare... Paul se sacrifica si ramane la corturi. Pana pe Vf Parangul Mic e de urcat vreo 20 minute de la semne, pare cea mai buna optiune dat fiind vremea; in timp ce urcam se pune un vant hotarat, se ingroasa ceata si mai incepe si sa ploua. Nu conteaza, inca nu e asa de rece cum ma asteptam pe o asemenea vreme, nu se vede nimic in jur, abia ma aud cand vorbesc din cauza vajaitului vantului. Ne pozam sus, si ne coboram iar la corturi, ne varam in saci si dormitam. Ni se dau prin telefon sperante ca a doua zi va fi vremea mai buna, noaptea e superba, pare ca s-a mai linistit vremea. Stam in cort gramada si ne jucam. A doua zi aud prin sacul de dormit, din cand in cand impresii contradictorii, cand e soare si se lumineaza, cand e ceata si ploua, imi spun ca pana se decide o parere nu am de gand sa arat vreun interes pentru iesitul din sacul de dormit. Dupa o vreme si alte cateva vremi, totusi, nu aud nici o concluzie, fac efortul de a-mi verbaliza intrebarea si aflu ca nu e vreme buna de facut nici un traseu pe creasta, no...asta este...sunt foarte impacata cu ideea, mai bine lenevesc aici decat acasa. Ne coboram la masina si ne transportam sa vedem Lacul Vidra, foarte foarte mishto! A meritat greturile de pe serpentine! Ca sa vezi ce bine imi mai aduc aminte de iesirea asta, de fapt aproape pot sa imi amintesc mirosul fin de conifere si umezeala...
Am atins vesmintele Parangului, poate se va intoarce curios si aparent enervat inspre multimea orasului sa intrebe cine a indraznit sa-l fure miseleste pe la spate fara sa se prezinte, si va vrea sa ma cunoasca ca sa mi se poata face cunoscut la randul Lui milos si darnic, dincolo de puterea care o emana, dincolo de nevrednicia mea in prezenta Lui. Interesant cum Creatia isi reflecta Creatorul, nu doar in chip ci si in manifestare...

Anina

Am recunoscut din masina, in drum spre Anina, podul de unde am coborat pe Cheile Carasului. Dar am trecut mai departe... tarziu in noapte, caci tarziu am plecat din Timisoara... Am dormitat tot week-end-ul, plecasem rau si m-am intors si mai rau...rau de oboseala. Dar cele cateva ore in care ne-am rupt de discutii si am iesit la lacul Buhui pt un picnic iar apoi o vizita in Pestera Buhui, m-a mai recompensat putin si energizat, tot putin. Si a fost prima ocazie de a vedea de aproape un liliac, daca toti arata ca asta care l-am vazut de la un metru distanta, apai is chiar draguti...avea un strat de par cenusiu pe el, deci nu era chel cum ma asteptam din partea unui liliac al pesterilor romanesti. La Anina sunt paduri, n-am vazut ciuperci...dar e un orasel micut si fain, pe coline.

Gyula

N-am poze, dar am ajuns si la Gyula anul asta, si ma bucur! Vremea putin nepotrivita, dar numai putin...am avut parte de soare cu putin vanticel. O gramada de bazinute cu "ape calde" si interesant curgatoare, speram sa pot inota, dar n-am apucat decat insignifiant intr-un bazin care am crezut ca e cel mai mare, si era cel mai mare facand abstractie de cel olimpic, sau cel acoperit unde mi-a fost lene sa cersesc o basca ca sa-l incerc...In schimb bazinutele astea par ca mi-au facut bine la o durere de spate care ma tinea de cu o zi inainte...deci recomand pt dureri de spate, Gyula :P, si e un loc bun pentru o iesire cuminte si linistita.
P.S.: mancarea e foarte buna si chiar ieftina tinand cont ca se dau portii generoase...si servirea e de laudat!
Gata cronica locului, as mai adauga ca e aproape de Timisoara...si ca am dormit minunat in noaptea aceea....:D

Budapesta 26-27 Iulie 2008

Wow, impresionant !!! Normal ca n-am vazut tot si nici macar jumate din ce se poate vedea. S-ar merita un drum mai lung aici, altfel ramane doar consolarea ca ai idee cum e Budapesta. Am aflat cate putin din istoria locului si a cladirilor pe langa care am trecut, ca de intrat prea putin de data asta. Am plecat sambata dimineata din Timisoara, in 4 ore am fost ajunsi si ne-am pornit la drum. Nu vreau sa ma pun pe descris incursiunea, e o traire destul de complexa, ar fi multe poate de spus dar mai bine de trait...poate inca o data...poate tot aici... Budapesta e doar unul dintre ele...
(P.S.: cu multumiri lui Paul...)

Cheile Carasului 2008

10-11 Mai, iesire in Cheile Carasului...e a treia oara cand am ocazia sa vin aici... pe stanga curge limpede Carasul, pe dreapta ne limiteaza stanca...da, mergem pe chei catre Prolaz...asta e unul din motivele pentru care optez pentru sambata dimineata...e minunat...ma apuca iarasi sentimentul ala de sens, bucurie, nerabdare, aici nu-mi lipseste nimic si totul are sens... Ard de nerabdare sa vad dupa 6-7 ani si restul cheilor, in cautarea pesterei Tolosu...gasim cascada, dar nu si pestera...se infunda poteca si nu o gasim pe cea buna, care trebuie ca scurteaza undeva prin padure la un moment dat, mai sus de chei... Suntem prea multi... Profit de un motiv de a ne intoarce pe chei cativa, lasandu-i pe restul de a se intoarce la locul de campare... ma simt familal in splendoarea locului, intotdeauna m-am simtit bine in padure...revad cascada, nu gasim poteca catre pestera nici de data asta...niste nori ne fac sa renuntam la cautat...ne intoarcem la tabara... Incheiem ziua cu un foc si carnati parliti... Dimineata ploua... stropii ce cad pe prelata cortului se contopesc intr-un ritm constant si placut ce-mi alimenteaza somnul... cu greu ma dau sculata intr-o bresa de nori, de catre Dana care sare pe mine trezindu-ma din euforica stare de visare, pe fundalul ciripitului unei pasarele intr-un pom de alaturi prin ale carui frunze de un verde tipator adie acelasi aer pe care-l trag cu nesat in plamani prin usa cortului deschisa... ah... ce seci sunt cuvintele uneori...
Ploua din nou... Poteca e uda si sunt portiuni cu grad ridicat de pericol de alunecari in apele Carasului.. trecem cu totii bine prin chei, sta si ploaia la un moment dat si iasa soarele... imi propusesem de acasa sa urc la Pestera Liliecilor de data asta, dar nu o voi face acum ca e stanca uda...
Ajunsi la masina, avem ultima noastra peripetie.... imi vine sa rad, intr-o prima faza pentru ca nu-l cred pe Costel cand cu un aer degajat si linistit imi spune ca a pus cheile de la masina in geaca, care a varat-o in rucsac si care acum e impreuna cu rucsacii nostri in portbagaj... incuiat... Imi dau seama ca e pe bune si imi vine iarasi sa rad de absurditatea situatiei si in acelasi timp de contrastul asta intre cele aproape 2 zile de simplitate si acest moment de civilizatie... notiunea de supravietuire pare sa aiba mai multa complexitate acum decat atunci...toate lucrurile noastre sunt intr-un portbagaj care nu poate fi deschis, al unei masini care nu poate fi urnita... cheia supravietuirii noastre e tot acolo... Cu ajutor gasim o solutie si problema se rezolva...vom supravietui!!!! Yeee....:))

1 Mai

1 Mai la Buzias... vreme foarte frumoasa, putin aglomerat in parc.. cel putin o veverita era sigur...:)...am vazut-o noi! Am umplut sticlele cu apa minerala sulfuroasa si ne-am pus pe cautat un loc de gratar... fara nici o idee, l-am si gasit...pe malul Timisului dupa Buzias cotit la stanga...foarte frumos locul! A trecut foarte repede timpul...

jud Timis

La invitatia Ramonei, am avut un week-end odihnitor impreuna cu ea si Clau la Bethausen, locul natal... Bega curgatoare si acolo :)... initierea in tenisul de poarta, maraton de filme... sortat hainute... foarte relaxant week-end... Cu multumiri de invitatie, si alta data...

Linz,Austria 20-25 martie 2008

din Viena


Catedrala din Linz


Am plecat din Tm dupa miezul noptii pe 19, deci practic pe 20...am ajuns pe la pranz, am asteptat cazarea si apoi ne-am pornit spre scoala unde eram cazati pt ca sa fim inapoi la uriasa sala de sport unde avea sa se desfasoare programul conferintei , pe la ora 18 cand se dadea prima masa. Am dormit pe jos in sali de clase la o scoala, am fost peste 2000 de oameni in total, cazati in 3 scoli, pana la 12 oameni intr-o sala de clasa. Am cazut in perioada Pastelui, 3 zile din cele 5 cat am sezut in Linz, magazinele, muzeele si alte institutii au fost inchise. Am apucat de am vizitat muzeul de arta futurista Lentos, si cateva stradute luate la picior in zilele din preajma Pastelui cat era totul inchis. Foarte curat, bine asezat, si atent ornamentat Linz-ul.
Conferinta a fost foarte bine organizata din punct de vedere administrativ, din program am avut si chestii care mi-au prins foarte bine, si chestii cam ciudate pt mine, dar interesant se experimentat. Castig: expunerile de dimineata, analiza comparativa a ce este si ce a fost intentionat sa fie lumea creata; timpul de inchinare foarte creativ; mesajele de seara foarte atragatoare. Ciudat: Fresh si Menschen Sohn, trupele din concert...pentru show au fost numa bune...mai ales momentul cu trei bateristi pe o singura baterie, foarte frumos!!!pacat ca erau crestine :). Despre seminarul 11 la care am atentat nu am mare lucru de zis, a nins aproape zilnic...si cel mai tare la intoarcere, in ora jumate de vazut Viena, din pacate am vazut mai mult din autocar decat la picior, pe jos doar o straduta cu magazine, partea frumoasa am dedus-o prea tarziu...din ce-am zarit pe geamul autocarului...Trebuie vazuta!
Concluzie: In ce ma priveste a fost o experienta noua, tineri din tot felul de tari prezenti la conferinta, ...interesanta, si mai ales binecuvantare!

Tabara schi Oscet 2008

Vatra Dornei


Vatra Dornei...din nou...A fost sa ajung si anul asta. A fost sa nu fie zapada nici anul asta. Am profitat de primele 2 zile, in presimtamantul ca partia va incepe sa arate din ce in ce mai rau...Anul asta ma impac bine cu ideea, nu stiu de ce. Atmosfera e foarte faina, poate pentru ca suntem mai toti care am fost si anul trecut...ne uitam la pozele de anul trecut, si suntem aceleasi fete...Ce a fost nou?cei 7 americani...vinul fiert...nici o fractura anul asta...m-am dat pe carvuri, si le-am zgariat bineinteles...ce-as mai fi profitat de ele, incalzire-o globala daca nu erai!!
Oscet...sa-ti fie de invatatura...