Parang

Lacul Vidra


Parang... yoy ce in urma sunt cu actualizarea evenimentelor...Parang a fost prin luna septembrie? da, credca la o saptamana dupa iesirea cu echipa de coordonare... Va trebui sa relatez din amintiri indepartate, si probabil tot ce-mi aduc aminte acum trebuie ca sunt cele mai puternice impresii si trairi legate de iesirea asta, restul s-or fi disipat in negura uitarii. Imi aduc aminte cand mi s-a propus ideea de a iesi , ce dor imi era de libertate si simplu. Prima data s-a propus Fagaras, distanta din Timisoara este prea mare pentru a merita strabatuta pentru un week-end, drumul ar lua din timpul care l-am putea petrece mai bine acolo, undeva, in aer liber si desfatare. Asa ca am cautat o locatie mai aproape, sa fie Lotrului, Candrel? Vine sfatul de a incerca Parangul, sunt mai spectaculosi si mai inalti, si pitoresti! Asa a ramas, numai ca s-a stricat vremea exact vineri, si prognoza anunta vreme nasoala pe week-end. As vrea sa mergem chiar si pe ploaie, doar ceata nu mi-ar conveni defel, nu ma stimuleaza un blind-date cu Parangul...sper ca nu va fi ceata! Intr-adevar ploua sambata dimineata, totusi noi ne strangem de plecare in parcarea Nova Tim; ne luam si ne ducem spre Petrosani. Pe drum nori peste tot, grosi, pufosi, fumurii, lacrimanzi...Urcam cat putem de sus din Petrosani cu masina, reusim sa urcam pe patru roti chiar mai sus decat punctul cel mai de jos al telescaunului, lasam la un moment dat masina si ne urcam la picior pe drum forestier innamolit, fara nici un plan dupa noi...Parangul invaluit in ceata (Nasol!), umezeala si ploaie...dar e caldut, imi dau jos aparatoarea de ploaie ca tot una mi-e ca transpir sau ma uda ploaia. Ma simt foarte bine, n-am fost niciodata in locurile astea dar parca ne stim de cand lumea, le respir, le cunosc cu piciorul, ma scald in umezeala lor si ele sunt blande cu mine, se supun si imi dau incredintarea ca sunt in cel mai potrivit loc in care as putea fi chiar in momentul acela, din toate lucrurile posibile pe care le-as putea face. Ma simt ca Adam in Paradis, inca o data, de fapt de fiecare data cand am ocazia sa evadez dintre betoane si complicatiuni, in Paradis pamantul nu-mi este osanda, isi da rodul neconditionat. Ploaie si ceata si la 1700 de metri, am trecut de ultimul punct cel mai de sus al telescaunului, am trecut si de Salvamont, dar nu trecem de cabana unui club sportiv aflata putin mai in deal, de fapt aceeasi lipsa de plan conchide sa punem cortul langa cabana clubului sportiv pe un teren cu fundatia pusa pentru niste casute, langa padure. E o.k. Dar ce facem acum? e ceata in continuare, s-a oprit putin ploaia dar e umezeala asta care intra in haine. Nu ma tenteaza deloc un traseu de-a baba oarba, stam nehotarati pe langa cort, la o vreme parca apare o oaza albastra in nori, ca un nasture purtat de niste ape involburate. Ma apuca brusc o stare de nestare, e inca ziua, deocamdata nu ploua, ceata aici la corturi exista, dar nu e chiar asa deasa, si e spartura asta minuscula albastra, trebuie sa ma misc de la corturi si sa fac o oricat de scurta plimbare prin Gradina, altfel o sa regret cand se asterne intunericul ca nu stiu ce e dincolo de cabana asta a clubului, ce e dincolo de dealul de dupa ea, cat de frate e codrul in zona asta...:D
Super, si restul lumii e interesata de o plimbare... Paul se sacrifica si ramane la corturi. Pana pe Vf Parangul Mic e de urcat vreo 20 minute de la semne, pare cea mai buna optiune dat fiind vremea; in timp ce urcam se pune un vant hotarat, se ingroasa ceata si mai incepe si sa ploua. Nu conteaza, inca nu e asa de rece cum ma asteptam pe o asemenea vreme, nu se vede nimic in jur, abia ma aud cand vorbesc din cauza vajaitului vantului. Ne pozam sus, si ne coboram iar la corturi, ne varam in saci si dormitam. Ni se dau prin telefon sperante ca a doua zi va fi vremea mai buna, noaptea e superba, pare ca s-a mai linistit vremea. Stam in cort gramada si ne jucam. A doua zi aud prin sacul de dormit, din cand in cand impresii contradictorii, cand e soare si se lumineaza, cand e ceata si ploua, imi spun ca pana se decide o parere nu am de gand sa arat vreun interes pentru iesitul din sacul de dormit. Dupa o vreme si alte cateva vremi, totusi, nu aud nici o concluzie, fac efortul de a-mi verbaliza intrebarea si aflu ca nu e vreme buna de facut nici un traseu pe creasta, no...asta este...sunt foarte impacata cu ideea, mai bine lenevesc aici decat acasa. Ne coboram la masina si ne transportam sa vedem Lacul Vidra, foarte foarte mishto! A meritat greturile de pe serpentine! Ca sa vezi ce bine imi mai aduc aminte de iesirea asta, de fapt aproape pot sa imi amintesc mirosul fin de conifere si umezeala...
Am atins vesmintele Parangului, poate se va intoarce curios si aparent enervat inspre multimea orasului sa intrebe cine a indraznit sa-l fure miseleste pe la spate fara sa se prezinte, si va vrea sa ma cunoasca ca sa mi se poata face cunoscut la randul Lui milos si darnic, dincolo de puterea care o emana, dincolo de nevrednicia mea in prezenta Lui. Interesant cum Creatia isi reflecta Creatorul, nu doar in chip ci si in manifestare...