Am recunoscut din masina, in drum spre Anina, podul de unde am coborat pe Cheile Carasului. Dar am trecut mai departe... tarziu in noapte, caci tarziu am plecat din Timisoara... Am dormitat tot week-end-ul, plecasem rau si m-am intors si mai rau...rau de oboseala. Dar cele cateva ore in care ne-am rupt de discutii si am iesit la lacul Buhui pt un picnic iar apoi o vizita in Pestera Buhui, m-a mai recompensat putin si energizat, tot putin. Si a fost prima ocazie de a vedea de aproape un liliac, daca toti arata ca asta care l-am vazut de la un metru distanta, apai is chiar draguti...avea un strat de par cenusiu pe el, deci nu era chel cum ma asteptam din partea unui liliac al pesterilor romanesti. La Anina sunt paduri, n-am vazut ciuperci...dar e un orasel micut si fain, pe coline.
No comments:
Post a Comment